Scene de pe EuroMaidan (I)

Peste tot, printre blocuri, sunt parcate buldozere și tractoare militare. Oameni în uniforme portocalii așteaptă cuminți în cabine. Un camion pătrățos, cu cârlig de macara în loc de remorcă, e luat de oameni în vizor. Câteva zeci urcă pe mașină și încep să tragă de ce-apucă. Țipă la șofer și saltă din picioare de parcă vor să bage mașina în pământ. Șoferul se uită cu ochii goi înainte. E ca o statuie care se bălăngăne odată cu săriturile oamenilor de pe portiere.

Puțin mai jos de macara, vreo mie de oameni construiesc o nouă baricadă. Cinci gipane ornate cu stegulețele UE cară în remorci bucăți de lemn și fiare. Se mișcă rapid. După nici juma’ de oră, construcția e aproape gata. Au rămas câțiva care întind sârmă ghimpată printre găurile din baricadă.

Vreo 5000 de polițiști au blocat ieri toate intrările în Piața Maidan, apoi au dărâmat baricada proaspăt asamblată și pe cea din fața Guvernului.

Au închis, încă de după-amiază, toate intrările la metrou pe o rază de trei stații și le-au ținut așa vreo opt ore. La televizor spuneau c-a fost anunțat un atac terorist în stația Maidan, iar geniștii au nevoie de timp să caute bombele.

Un tânăr îmi arată, pe telefon, o filmare pe care-a făcut-o în timp ce trecea cu trenul prin stațiile închise. Nu era picior de om. Milițienii s-au folosit de pretextul teroriștilor ca să-i împiedice pe oameni s-ajungă la Revoluție.