Prin anii ‘90, era mai usor sa-ti cumperi un kalashnikov decat o lucrare de licenta. Odata cu Internetul, piata lucrarilor de diploma a explodat.
Suntem in fata unei adevarate industrii unde traficantii se lupta sa-si revendice primele pozitii in cautarile Google. Marfa e la mare cautare, consumatorii bat la usa dealerilor atunci cand ajung in ultimul stadiu de degradare academica. Boom-ul vanzarilor are loc in saptamanile dinaintea sustinerii examenelor finale.
”Cumpar lucrare de licenta” este un search foarte popular pe Google. Peste 30.000 de link-uri la site-uri specializate in vanzarea lucrarilor de licenta, masterat si doctorat. Pe Facebook, cateva sute de conturi specializate in domeniu, cele mai populare dintre ele sar de cateva sute de abonati.
Oricine poate intra pe piata lucrarilor de diploma. De la fosti absolventi care-si vand lucrarile personale, la croitori personali (care scriu la comanda si dupa specificatiile clientului) si pana la site-uri care au baze de date cu zeci de mii de titluri, documente si materiale din toate domeniile.
Unii vanzatori au dezvoltat sisteme de vanzare de tipul ”piramidelor”: la cinci lucrari cumparate, ”a ta e gratuita”. Altii, mai inventivi, au reusit sa puna la punct un sistem de vanzare prin sms, unde o lucrare costa doar 10 euro.
Ai trei pasi de urmat pentru a cumpara dar si pentru a castiga ceva bani de buzunar:
”1. Descarci si te inspiri din orice lucrare cu doar 10 euro”
Sistemul este foarte usor de folosit. Trimiti un sms si primesti un link cu ajutorul caruia downloadezi lucrarea platita. Te costa trei click-uri si 10 euro si ai de ales intre cateva mii de titluri de lucrari.
”2. Postezi lucrarea ta si castigi 2 euro la fiecare download! La 100 de euro incasezi!”
”Ai muncit un an intreg sa iti scrii lucrarea de licenta? Chiar daca munca ta a fost rasplatita cu o nota mare de comisia de la licenta, ti-ai dori ca efortul tau sa fie rasplatit si in bani!”, asa suna oferta site-ului. Te loghezi, uploadezi lucrarea ta, apoi urmaresti in timp real de cate ori a fost descarcata/cumparata.
3. La treaba, zic!
Un sfat bun, ”zicem”!
Am fi vrut sa ne intalnim cu traficantul de lucrari, sa intram in cotloanele mintii lui speculante. Sa intelegem mai bine cum functioneaza business-ul asta sobolanesc.
Satui de sisteme automatizate si user prietenoase prin care poti sa-ti cumperi plagiatul, ne-am decis sa apelam la oamenii care fac vanzari directe.
O fata din Cluj vinde pe un forum studentesc o licenta si un masterat. Ambele sunt facute de ea si ma asigura ca in 2009, atunci cand a terminat masterul, a luat 10. ”Lucrarea mea de dizertatie, daca vrei sa stii, nici macar nu e a mea. Aia am primit-o de la profa dar n-am mai predat-o. Lucrarea era din 2006.” I se lumineaza vocea cand aude ca-s student la Bucuresti. ”Nu-i absolut nicio problema s-o predai la Bucuresti din moment ce facultatile n-au nici un fel de legatura una cu alta.”
Cu toate ca a insistat mult pe tema asta, nu pareaca face parte din tagma dealerilor de lucrari. A terminat Litere, nu sta prea bine la capitolul vanzari. ”N-am mai dat-o la nimeni, poate nici tu n-o iei, ca tot asa m-a sunat lume si tot nu m-a mai sunat dupa aia.” Cerea 1000 de lei pe ambele lucrari. Un pret foarte mare in comparatie cu ofertele super competitive de pe piata.
Fata in fata cu dealerul de plagiate
Andra are in jur de 25 de ani, a terminat ASE si acum lucreaza in domeniul bancar. Vorbeste curat, vrea sa-si atribuie o aura de intelectuala. La telefon, imi spune ca nu vinde lucrari decat la comanda, cere 600-700 de lei pe una iar timpul de livrare este de mai putin de 10 zile. Nu vrea sa-mi dea prea multe detalii prin telefon. Stabilim sa ne vedem dupa ce termina programul de la servici, la o crasma prin Militari.
La intalnirea cu ea, se arata putin deranjata de faptul ca nu dispun de banii ceruti la telefon insa gaseste imediat o solutie la asta. Imi poate vinde una din lucrarile pe care le-a facut deja si ma asigura ca nu voi avea probleme cu plagiatul. ”Eu ti-as recomanda ceva pe chestionar. O lucrare care sa aiba studiu de caz, gen un chestionar aplicat pe un esantion de 50 de persoane. Si atunci programul de plagiat nu gaseste asa ceva niciodata. Pentru ca este un chestionar, aplicat..ala n-are cum sa fie depistat”. Chestionarele pe care mi le-a aratat sunt inventate de ea. ”Stai fara griji, nu le verifica nimeni. E imposibil sa te gaseasca cineva.”
Plina de tact, isi aseaza laptopul pe masa. ”Nu l-am mai aprins de cand am terminat facultatea…”. Cateva minute mai tarziu, deschide un folder cu cateva zeci de lucrari din toate domeniile. Am reusit sa numar peste 50 de titluri.
Alege vreo patru care s-ar incadra in cerintele si banii pe care-i aveam la mine. ”Comunicarea manageriala” e cea mai potrivita pentru mine si a fost facuta pentru cineva de la SNSPA. Lucrarea are si un studiu de caz realizat pe un esantion de 40 dintre angajatii de la o companie straina din domeniul constructiilor.
Intalnirea a durat o ora insa jumatate din timp ne-am tocmit. Nu voia sa coboare pretul lucrarii pe care urma sa o plagiez, nici in ruptul capului. ”Stii si tu preturile”…”Am muncit mult la ea…”. I-am spus povestea cu piata competitiva si cu lucrarile de 10 euro prin sms, ca pretul cerut de ea, pentru o lucrare gata facuta, e mult prea mare.
Isi urca gratios ochii in tavan si-i tine acolo pentru cateva secunde. E dezamagita ca si-a batut gura de pomana timp de o jumatate de ora. Ofteaza cu pofta apoi deschide folderul doldora de lucrari.”Pentru 150 de lei iti dau lucrarea mea de disertatie, cu studiu de caz si prezentarea in Power Point. E grea, dar atat iti pot oferi de banii astia.”
Deschide prima pagina a lucrarii si observ ca-i de prin 2004. Imi fac rapid un calcul in minte. Daca asta e lucrarea ei inseamna ca a dat dizertatia pe la vreo 15-16 ani.
Cumparaturi de 150 de lei:
”Arde” pe loc un cd cu lucrarea iar cand se vede cu banii in mana sare din scaun ca arsa. Abia astepta sa scape de mine. Inainte sa ne vedem, ii creasem asteptari mari. I-am spus ca lucrez ”la stat” si ca nu ma intereseaza pretul, atat timp cat imi garanteaza discretia si garantia ca nu o sa ma prinda nimeni ca am obtinut diploma de licenta prin frauda.
Legislatie vs. moralitate
Universitatile au reguli stricte in ceea ce priveste desfasurarea examenelor finale, implicit metodologii cu privire la realizarea lucrarilor de diploma. Comertul cu lucrari nu este permis, pentru ca lucrarile trebuie sa fie rezultatul muncii studentilor, deci, o cumparare a unei asemenea lucrari, incalca aceste obligatii impuse de universitati.
”Prezentarea unei persoane drept autor al unei creatii stiintifice, cand, in realitate, alta persoana este autorul acelei opere stiintifice este sanctionata inclusiv de legislatia penala. Infractiunea de inselaciune pedepsita de Codul penal inseamna fapta unei persoane de a prezenta o situatie neadevarata ca fiind adevarata, adica faptele unei persoane de a se pretinde autor al unei opere stiintifice, cand, in realitate, acea persoana nu este autor al respectivei opere.”, ne spune Av. Dr. Ana Demşorean.
Universitățile își ascund plagiatorii
Tot mai mulți înalți demnitari sunt prinși că și-au luat doctoratele pe nașpa. Lucrările de diplomă se vând la colțul străzii. Ce fac Universitățile pentru a-și salva credibilitatea?
In urma cu o saptamana, jurnalistul Vlad Ursulean a trimis cereri de informatii catre 50 de universitati de stat. Voia sa afle cate cazuri de plagiat au investigat si ce sanctiuni au aplicat celor prinsi cu frauda.
Din 50 de universitati, DOAR PATRU au raspuns cererii.
Fiecare universitate trebuie să aibă câte o comisie de etică, în care să se urmărească abaterile disciplinare și cazurile de plagiat. Cererile au fost trimise în baza legii 544, despre liberul acces la informații de interes public. Universitățile erau obligate să răspundă în 30 de zile, altfel riscând sancțiuni:
Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.